Istoria numerelor de inmatriculare in Romania

1900 – 1908 – Apar primele placi cu numere de inmatriculare

Placile au fost emise pentru prima data la începutul secolului al XX-lea si au luat forma simpla de numere albe pe un fundal negru și au fost facute in casa. Numerele aparținând proprietarului – nu autovehiculului, lista proprietarilor și numerele acestora erau publicate lunar in revista „Automobil”, editata de Clubul Auto Regal Român. Deoarece erau atat de putine masini (in total 139 in 1908), nu a fost necesar sa se diferentieze regiunea sau orasul pe placute. Inregistrarea s-a facut centralizat de catre Primarul Municipiului Bucuresti. Interesant este ca primul numar inregistrat a fost „0”, si a fost eliberat printului Bibescu, presedintele Clubului Auto Regal Roman (ACR). Entitatile oficiale, precum si persoanele fizice, ar putea detine numerele lor (sa le schimbe de la un vehicul la altul). De asemenea, unele parti ale teritoriului Romaniei se aflau sub administrarea/ influenta tarilor invecinate, asa ca s-ar putea sa vezi placute de inmatriculare care ar urma modele straine. De exemplu, Regiunea Transilvania a facut parte din Imperiul Austro-Ungar din 1868 pana in 1918, astfel incat vehiculele din aceasta zona ar folosi fie placute cu litera austriaca „Z” (pentru alte regiuni) fie litera maghiara „O” (Kolozsvár/Cluj), farfurii „R” (Brasso/Brasov) sau „T” (Temesvár/Timisoara)

1908 – 1966 Standardizarea numerele de inmatriculare

In 1908, o scrisoare catre Primarul Municipiului Bucuresti aborda necesitatea unui sistem mai standardizat, cu o marca regionala care sa apara pe placuta de inmatriculare. Acesta a fost aprobat in septembrie sau octombrie si noile placute de inmatriculare au aparut in decurs de o luna. In Bucuresti si in majoritatea judetelor, placuta standard era compusa din mai multe numere, urmate de o cratima si abrevierea regionala. Bucurestiul, de exemplu, a fost„B”(inainte de 1914 a fost folosit„Bc”,dar schimbat ulterior pentru a evita confuzia cu judetul Bacau), in timp ce Craiova fost „CV”. In unele raioane, insa, codul de judet nu a venit dupa numere decat in anii 1920. Fotografiile vremii arata, de exemplu, orasul Lugoj cu abrevierea „Lgs”, vehicule cu numere de inmatriculare cu ambele combinatii: litere inainte si dupa numere, in functie de daca proprietarul a schimbat placutele de inmatriculare pentru a se adapta la noile reglementari. Masinile oficiale Royal House aveau, in general, o coroana afisata pe placuta in loc de orice alta combinatie de numere/litere. Acest sistem a fost in vigoare pana in 1966, cand a fost adoptat si aplicat un nou Cod Rutier, deoarece volumul vehiculelor a crescut spectaculos. Cu toate acestea, frecventele schimbari teritoriale si administrative ale perioadei au facut ca si codurile literelor sa se schimbe des. De exemplu, dupa 1960 s-a inmatriculat o masina Craiova la fel de150-Cvsi-ar fi schimbat placuta de inmatriculare in150-OL, corespunzatoare noii regiuni administrative Oltenia. In mod similar, cand orasul Brasov si-a schimbat numele in 1950 in „Orasul Stalin” (dupa numele dictatorului sovietic), codul regional a fost, de asemenea, schimbat in „OS”; mai tarziu, in 1960, orasul si-a schimbat numele inapoi in Brasov, de unde literele placutelor de inmatriculare in „Bv”. Pana la sfarsitul anilor 60, toate indicativele orasului/regiunii erau doua litere majuscule (cu exceptia Bucurestiului, care isi pastreaza traditia unei litere „B”).

Numerele speciale de inmatriculare

Au fost folosite ocazional pentru a desemna tipul de vehicule. Pentru o perioada de timp, in anii 1930, in Bucuresti au fost emise numere de la 10.000-B la 12.999-B (virgula era folosita ca separator de mii) pentru serviciul TAXI; unele aveau literele „Tx” ca eticheta suplimentara, la fel ca si autobuzele, care incepeau cu 15.000-B. In anii 1950, vehiculelor comerciale mici aveau un numar de peste 25.000, vehiculelor comerciale mari si autobuzelor peste 50.000, tractoarelor peste 65.000 si motocicletele peste 75.000. Pana in 1966, cand a fost implementat noul sistem, in Bucuresti, masinile ajunsesera la peste 23.000, iar motocicletele peste 90.000. Desi in perioada antebelica „1” era cel mai mic numar posibil (“0” in Bucuresti), in noul sistem, inspirat de modelul URSS (01-01), numerele incepeau cu „101”. De asemenea, au fost emise placute de inmatriculare care incep cu „W” pentru dealeri sau ateliere de reparatii. De asemenea, dupa modelul sovietic numerele de inmatriculare au fost vopsite pe caroseria vehiculului in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania a preluat controlul asupra unui teritoriu care se afla astazi in Republica Moldova (Transnistria) si Ucraina (Regiunea Odesa), astfel a organizat o administratie regionala care a eliberat placute de inmatriculare cu formatul Tr – numar – Ods.

1966- Apare Noul cod rutier

In 1966 intregul sistem a fost schimbat datorita noii Legi a Rutierului; noile placute au fost emise initial in formatul: doua cifre (prefix), urmate de doua litere (regiune/judet) si numere (sufix pana la 5 cifre): Prefixul celor doua numere a fost reglementat dupa cum urmeaza:

1 la 19 – vehicule usoare
20 – rezervat vehiculelor usoare, dar niciodata folosit
21 pana la 30 – vehicule de transport de marfa, inclusiv camion/tractoare;
de asemenea autobuze, daca sunt modificate pentru transportul de marfa 31 pana la 40 – autobuze,
autocare si vehicule utilitare 41 pana la 45 – tractoare rutiere
46 pana la 50 – motociclete- placile frontale pentru motociclete erau permise initial, dar din moment ce actionau ca „obiecte ascutite” in timpul accidentelor, acestea au fost interzise. Literele desemnau regiunile administrative pana in 1968, iar dupa aceea, prescurtarea de judet. In urma reorganizarii din 1968 a judetelor Romaniei, au fost introduse noi coduri, unele destul de diferite de vechea abreviere de regiune. Acestea au reprezentat, in general, aceleasi judete ca si cele folosite astazi, cu usoare diferente.
Cu toate acestea, intre 1966 si 1968, s-au folosit cateva coduri vechi. Astfel, o placuta de inmatriculare pentru Ploiesti regiune ar fi1-PL-1234, care s-ar fi schimbat dupa 1968 in1- PH-1234 , Judetul Prahova. Cu toate acestea, multe coduri nu trebuiau schimbate; Bucuresti(B),Cluj(CJ) siSibiu(SB), de exemplu, a ramas acelasi. Numerele sufixe erau in grupuri de trei, patru sau cinci cifre si erau emise in ordine crescatoare, incepand de la 101. Placutele vechi au fost declarate invalide.
Placutele cu 5 cifre dupa codul de judet au fost eliberate doar in Bucuresti din cauza numarului mare de vehicule de inmatriculat. A inceput cu 1-B-10000 pana la 1-B-99999, apoi 2-B-10000 pana la 59999, pana la schimbarea sistemului. 9-B-10000 pana la 9-B-39999 au fost emise, intre inceputul anilor 1980 si 1992, pentru Ilfov (sau Sectorul Agricol Ilfov).
Pana in anii 1980 placutele Ilfov erau inregistrate IF, abreviere care urma sa revina in 2005. In ceea ce priveste vehiculele cu doua sau trei roti, a existat o diferenta in ceea ce priveste capacitatea cai putere a motorului; sub 50 CC, numita „motorete” (in termeni zilnici, ciclomotoare/scutere) placutele aveau fundal alb cu codul de judet negru deasupra unui numar, o cratima si inca trei/patru cifre, dar placutele din fata aveau in mod obisnuit codul de judet ca sufix. Pentru mai mult de 50 CC, apelat motociclete (motocicleta) a primit placute obisnuite, ca orice masina, dar incepand cu 46 (vezi explicatia de mai sus).
Vehiculele oficiale utilizate deMilitie au fost identificate prin placute suplimentare (de obicei de aceeasi dimensiune ca o placuta de inmatriculare) cu cuvintele Controlul Circulatiei (Inspectie in trafic) atasat fie la bara fata, fie la partea din fata a vehiculului.
O evolutie interesanta a fost legatura neoficiala dintre placuta de inmatriculare si statutul social al proprietarului masinii. De exemplu, proprietarii/utilizatorii „importanti” ai vehiculelor (adica cei apartinand nivelului superior al Partidului Comunist, demnitari, oficiali de rang inalt ai Armatei sau Ministerului de Interne etc.) au folosit in general 1, apoi judetul, apoi doar trei cifre.
De exemplu, Nicolae Ceausescu Vehiculul de teren preferat al dictatorilor, fabricat de firma ARO, a fost eliberat ulterior cu placuta de inmatriculare „1-B-111”, desi aceeasi placuta se vede de-a lungul timpului emisa si pe alte vehicule. Pana la mijlocul anilor 1970, orice placuta cu trei cifre era considerata a fi emisa unei persoane importante sau cu conexiuni la nivelul superior al regimului politic (indiferent de numarul din fata) si, desi masinile mai vechi fusesera initial emise cu combinatii de trei cifre, multi proprietari au fost „solicitati” de autoritati sa-si schimbe numerele.
Intr-o epoca in care majoritatea oamenilor aveau aceeasi masina – Dacia (o copie licentiata a Renault 12)- astfel de trasaturi distinctive au fost considerate importante. Pana in anii 1980, in Bucuresti 1-B cu 3 sau 4 cifre si 2-B si 3-B cu trei cifre erau considerate a fi emise si VIP-urilor. Mai mult, legenda din jurul formulei din trei cifre s-a dezvoltat si mai mult, pana la teoria ca, daca numarul din mijloc era suma celorlalte doua numere, proprietarul era „legat” direct de anturajul dictatorului. Astfel, multi lideri comunisti de rang inalt aveau numere precum 1-B-363, ex: judetul Neamt Secretarul de partid (asemanator cu gradul de „Delegat al Guvernului” intr-un judet) avea pe vehiculul sau oficial 1-NT-165, un negru, montat pe un automobil marca Volga.
Cetatenilor si organizatiilor straine (agentii de turism, organizatii religioase etc.), altele decat cele diplomatice/consulare, cu domiciliul in Romania, li s-au eliberat placute incepand cu 12. (fond alb pentru particulari si fundal negru pentru organizatii).
In ceea ce priveste cetatenii straini privati eliberati cu placuta de inmatriculare „12-B”, majoritatea erau studenti din tari arabe sau africane.
14-B a fost folosit pentru masinile de inchiriat, dar din 1990 unele masini oficiale aveau si astfel de numere de inmatriculare.
Placutele de inmatriculare pe fond galben erau proprietatea statului, dar intrucat toate camioanele, autobuzele si alte vehicule grele erau proprietatea statului, cele cu placutele cu fond galben apartineau ministerelor sau altor organizatii speciale ale statului.
Placutele provizorii aveau codul de judet si apoi un numar care incepea cu 0; placutele de test drive aveau un numar care incepea cu 0 si apoi literele de judet. La sfarsitul anilor 1970 fabricarea placilor a fost standardizata si toate au fost realizate pe o placa de tabla presata dreptunghiulara; anterior placile fusesera din plastic, din fonta, din email, din portelan sau chiar din ipsos.
Singurele placi care erau din fonta erau placutele ovale diplomatice/consulare. In jurul anului 1982, dupa ce s-a ajuns la 19- B-9999, s-a decis sa se inceapa seria 1-B cu cinci cifre.
In 1983, dupa o scurta reorganizare a judetelor, IF (jud. Ilfov) a fost abandonat, CL (Judetul Calarasi) si GR ( Judetul Giurgiu) au fost introduse, iar Sectorul Agricol Bucuresti (Sectorul Agricol Ilfov) placutele emise incepand cu 9-B si urmate de cinci cifre. Fonturile folosite pe placutele de inmatriculare s-au schimbat usor in 1988.

1992 -Schimbarea sistemul de inmatriculare a vehiculelor

au fost introduse noi placi reflectorizante, sistemul de numerotare fiind inca in uz astazi.
Pentru o scurta perioada, placutele au fost inca emise in vechiul sistem, pana la sfarsitul lunii mai 1993, cand tot judetul a primit tehnologia adecvata pentru a emite noile stiluri. Unul dintre motive a fost acela de a respecta standardele europene si de a face masinile romanesti mai sigure atunci cand sunt conduse in strainatate (ex. noile placute erau reflectorizante).
De atunci, au existat doua modele de baza emise in Romania: placute non-UE — placutele de inmatriculare vor purta o banda albastra (Euroband) pe partea stanga cu steagul Romaniei si literele RO (1992—2007)
Placutele UE — placutele de inmatriculare vor purta o banda albastra (Euroband) in partea stanga cu steagul Uniunii Europene si literele RO Acest standard cu banda albastra se aplica tuturor placutelor de inmatriculare (obisnuite, Armatei, diplomatice, Ministerul de Interne etc.) emise de administratia centrala, cu exceptia placutelor eliberate de autoritatile locale (fond galben, rosu sau alb).
Actualul standard al placutelor este format dintr-o litera prefix (abrevierea judetului), urmata de 2 (Bucuresti scutit, care pot avea pana la 3 numere din 2010; aleatoriu sau pot fi personalizate de proprietar) si 3 litere (aleatoriu) sau pot fi personalizate de proprietar;
Totusi, literele „O” si „I” nu pot fi emise ca primele dupa numere (ex: B-01- OML sau B-01-IML) si anumite combinatii de litere, considerate ofensatoare, au fost de asemenea interzise. (ex: FUK, SEX).
De asemenea, anumite combinatii de litere au fost emise neoficial catre anumite entitati publice (ex: DEP si SEN catre Parlamentul Romaniei, POL catre vehicule de politie marcate), dar au fost vazute vehicule private cu aceste scrisori, ca urmare a legendei din epoca comunista „speciala” placute”, sperand ca acestea nu vor fi sanctionate de Politia Rutiera.
Placile temporare urmeaza acelasi format, cu exceptia culorii literelor, care sunt rosii: Placutele dealer-ship, vor purta pe ele cuvantul PROBE si sunt compuse din litere de judet plus 3 pana la 5 numere.
Pot fi emise numere valabile 30 de zile pentru a exporta vehiculul sau pentru a finaliza procedurile de inmatriculare permanenta.
De asemenea, pentru o perioada, s-au eliberat placute de leasing/inchiriere pentru vehiculele achizitionate in acest mod; erau considerate „placi temporare” deoarece aveau o data de expirare, care era imprimata si pe partea dreapta a placii; litera prefixului reprezenta judetul in care isi are resedinta societatea de leasing/inchiriere, urmata de 6 cifre Placa frontala poarta de obicei o eticheta rotunda care afiseaza valabilitatea inspectiei tehnice a vehiculului. Acestea au culori de fundal diferite in functie de anul afisat. In prezent sunt in uz 3 dimensiuni de placi: tip A (placute normale), tip B (patrate) si tip C (motocicleta, ATV etc.)

Placutele de inmatriculare militare/ MAI

Placutele de inmatriculare militare inainte de 1945 aveau fundal alb si un numar care incepea cu zero. In fata numarului era initiala Ministerului Apararii- subsecretari de stat: U pentru Fortele terestre(U pentru Uscat, Teren) A pentru Fortele Aeriene( A pentruAer, Aer) M pentru Marinei(M pentruMarina, Marinei) I pentru logistica (I pentru Inzestrare, Logistica). Acest sistem a fost ulterior desfiintat si toate vehiculele militare au primit placute cu prefixul „A” (Armata) in fata numerelor inregistrate, care incep de la 100. Acest sistem a durat pana in 2005 si este vizibil si astazi, cand au fost introduse placutele standard UE, dar cu aceeasi configuratie.
Numerele mai mici de 10.000 sunt, in general, pastrate pentru vehiculele usoare. Cu toate acestea, Armata poate avea vehicule cu numere de inmatriculare obisnuite (civile). Placutele de inmatriculare ale Ministerului Afacerilor Interne Ministerul Afacerilor Interne (MAI) isi poate inmatricula propriile vehicule in mod separat.
Deoarece acest tip de placute de inmatriculare au fost introduse dupa anul 2000, pot fi vazute ambele modele de placute (model UE si model non-UE). Aceste placute se elibereaza pentru toate compartimentele din Minister (Politie, Jandarmerie, Servicii de Pompieri, Politie de Frontiera etc.) De asemenea, in unele regiuni, placutele obisnuite cu litera POL si MAI erau rezervate doar vehiculelor oficiale. Placutele de inmatriculare diplomatice Pana in 1956 acestea erau placi standard, cu prefixul „CD” atasat. In 1956 au fost introduse placi ovale si patrate, ovale pentru CD (Corp diplomatic) si patrat pentru TC (personal auxiliar). CD sau TC au trecut peste numere de trei sau patru cifre. In primii ani (cel putin pana in 1959), placutele CD-urilor aveau anul in jos, cu litere mici. Dupa 1992, placutele CD, CO si TC sunt emise in acelasi model de placute de inmatriculare, dar cu litere albastra. (S-au folosit Euroband din UE si din afara UE).

Placutele cu numere de inregistrare/ inmatriculare locale

De asemenea cunoscut ca si „placile galbene” sunt emise de autoritatile locale precum primariile, primariile satelor sau comunelor pentru inmatricularea anumitor vehicule usoare, sau alte tipuri de vehicule care nu necesita autorizatie la nivel de stat, precum vehiculele de utilitate publica, unele usoare.
Camioane de gunoi, masini de tuns iarba, vehicule mici de salubritate,troleibuze,tramvaie,quad biciclete,scutere,carucioare de golfsi vehicule fara drum, cum ar fi combine agricole, tractoare fara drum, carute trase de cai etc.
Formatul placutei nu este pe deplin standardizat. Majoritatea autoritatilor locale au folosit placa galbena, dar exista si exceptii de genul Cluj-Napoca, care folosea placa alba asemanatoare cu vechile placi germane, dar purtand intotdeauna literele CJ-N (din abrevierea numelui orasului), urmate de 3 cifre. Alte orase sau sate isi folosesc stema sau initialele, sau chiar intregul nume, uneori urmate de numele judetului sau abrevierea. Toate acestea sunt urmate de un numar cu lungime fixa (4 pana la 6 cifre, dar aceeasi dimensiune pentru aceeasi autoritate emitenta). Primul numar care urmeaza sa fie emis este de obicei 1, cu zero-capturat la stanga daca este necesar.
Aceste vehicule nu pot parasi jurisdictia autoritatii locale care a eliberat placuta, dar este obisnuit ca astfel de vehicule (in mare parte scutere) sa circule in limitele judetului, sau chiar sa circule in alte judete. Unele dintre aceste vehicule poarta placute provizorii in timp ce sunt remorcate pana la destinatie, daca asta inseamna depasirea limitelor judetului in care au fost inmatriculate initial. Acest lucru se intampla de obicei cu troleibuzele pe drumul lor de la fabrica la compania de transport.
Autobuzele cu alimentare dubla sunt inmatriculate cu placute de inmatriculare standard. Este posibil ca tramvaiele sa nu poarte placuta in sine, dar sunt obligate sa poarte cumva numarul de inmatriculare, fie pictat, fie imprimat pe un autocolant, de obicei langa numarul de flota.